Scrisori informative - Sesiunea de primavara 2016Iubiţi fraţi,
Prin îndurarea Domnului, în perioada 25 – 30 aprilie 2016, a avut loc sesiunea de primăvară a Școlii Biblice Maranata – Biserica Dragostei, la Casa Elim, Zărnești, județul Brașov.
Au participat înspre 60 de persoane, din țară și din străinătate (din Austria, Germania, Canada). Ne-am dorit din totdeauna ca întâlnirile noastre să fie adevărate și binecuvântate întâlniri ca de familie. Și așa a fost și de această dată, prin harul Domnului, adunarea noastră. Slăvit să fie Domnul!
O biserică este mare cât este dragostea de mare.
Au slujit cu învățătură:
Ø Beniamin Poplăcean: - „Popas în odaia de sus” – Luca 22:7-20;
Ø Gheorghe Câmpean: - „“Locul Căpățânii:” – Golgota” – Ioan 19: 17-18;
Ø Vasile Hozan: - „Taina evlaviei”– 1 Tim 3:16;
Ø Liviu Petrina: - „Îndemn la veghere” – Evrei 10: 24;
Ø Ioan Panican: - „Curajul adevărului” – 1 Ioan 4: 18;
Ø Ioan Panican: - „Odihna sufletului” – Matei 11: 28-29;
Ø Ioan Panican: - „Să primim cu ambele mâini” – Numeri 27: 18;
Ø Ioan Panican: - „Epistole tălmăcite” – Filipeni 2: 12-15;
Ø Ioan Panican: - „Cu Domnul la Cină” – Rut 2: 13-14;
Ø Ioan Panican: - „Un mormânt nou” – Ioan 19: 38-41;
La Golgota se întâlnește dreptatea lui Dumnezeu cu dragostea lui Dumnezeu. Golgota este biruință nu eșec. Golgota înseamnă viață.
Mielul este înlocuitorul celui întâi născut. Isus este Cel întâi născut între mai mulți frați. Isus, în odaia de sus, este înlocuitorul nostru în moarte: jertfă de ispășire, jertfă de mulțumire, și legământul cel nou.
Apostolul Pavel spune că el se roagă Domnului să ne păstreze întregi până la venirea Sa. În fiecare om este pus gândul veșniciei. Să ne păstrăm cugetele neîntinate.
Pentru a avea curajul adevărului, trebuie ca mai întâi să iubim adevărul. Dragostea ne dă curaj, dragostea este tare ca moartea. Cine iubește adevărul, nu este greu să sufere pentru el.
Nu descuraja dacă vezi că nu ai curaj! Nu-ți face reproșuri privind lipsa ta de curaj. Aceasta nu-ți va folosi la nimic. Privește la Isus, studiază cu atenție Cuvântul și viața Lui. Asta îți va da îndrăzneală.
Cum oamenii își taie brațul cangrenat, ca să salveze trupul, tot așa martirii și-au dat viața ca să salveze ceva mai prețios decât viața: Adevărul. Pentru că oricine va vrea să-și scape viața, o va pierde; dar oricine își va pierde viața pentru Mine, o va câștiga. (Matei 16:25)
Dragostea poruncește tuturor puterilor noastre, vieții noastre, bunurilor noastre. Isus oferă sufletelor odihna și totuși așa de puțini se bucură de ea. De ce? Există o lege a inerției potrivit căreia orice corp aflat în mișcare are tendința în el de a continua mișcarea în aceeași direcție și după ce se oprește. La fel se poate întâmpla și în cele sufletești. Odată ajunși la Isus, în căutarea odihnei sufletelor noastre, trebuie să știm să facem să înceteze orice frământare.
Nu te speria dacă, odată ajuns la Isus, nu mai ai lacrimi de căință. Ai plâns odată păcatele trecute și lacrimile tale au fost primite în cer.
Nu te necăji dacă nu mai simți o înduioșare a inimii când citești despre suferințele lui Isus. Inima ți-a fost odată sensibilizată și a hotărât să se predea Lui. „În liniște și odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate și încredere va fi tăria voastră.“ Dar n-ați voit! (Isaia 30:15)
Să primim cu ambele mâini orice tulburare lăuntrică sau exterioară, orice dezamăgire, durere, greutate, ispită, etc. Să le socotim adevărate oportunități și binecuvântate ocazii de a muri față de eul nostru și de a intra în părtășie mai strânsă cu Mântuitorul nostru. Să luăm pildă luminoasă de credință în acest sens și de la robul Domnului Moise.
Moise a condus poporul Israel timp de 40 de ani prin mari greutăți. Când să vadă rezultatul străduințelor sale, Dumnezeu îi spune că a ales alt conducător în locul lui și că el trebuie să moară. Mai mult, îi cere ca el însuși să-l instaleze în chip solemn pe Iosua, noul conducător. Câte gânduri or fi trecut atunci prin mintea lui Moise (dezamăgire, revoltă, invidie, etc.). Dar ce face Moise în această împrejurare? Nu și-a pus mâna peste Iosua, ci și-a pus mâinile peste el. Mâinile amândouă. Domnul a zis lui Moise: „Ia-ți pe Iosua, fiul lui Nun, bărbat în care este Duhul Meu, și să-ți pui mâna peste el.” (Numeri 27:18). Iosua, fiul lui Nun, era plin de duhul înțelepciunii, căci Moise își pusese mâinile peste el….(Deut. 34:9).
Moise a primit această încercare din partea lui Dumnezeu fără cârtire, și cu toată dragostea pentru urmașul său și cu toate urările de bine pentru el.
Așa să facem și noi în toate greutățile noastre.
La Cină intrăm în părtășie cu Domnul secerișului și cu toți secerătorii Lui.
La vremea prânzului Boaz a chemat-o pe Rut și i-a spus: „Apropie-te și mănâncă!”
Isus este Boazul nostru, El ne cheamă la Cină, la părtășie cu El, să mâncăm și să ne săturăm, indiferent care este foamea noastră: flămând după iertarea păcatelor, după pace, ajutor, înțelepciune, putere, sănătate, viață, etc.
Domnul vrea să ne dea mai mult decât avem noi nevoie, să dăm și altora.
Și ea a zis: „O! să capăt trecere înaintea ta, domnul meu! Căci tu m-ai mângâiat, și vorbele tale au mers la inima slujnicei tale. Și totuși eu nu sunt nici măcar ca una din slujnicele tale.“ La vremea prânzului, Boaz a zis către Rut: „Apropie-te, mănâncă pâine, și moaie-ți bucata în oțet.“ Ea a șezut lângă secerători. I-au dat grăunțe prăjite; a mâncat și s-a săturat și ce a rămas a strâns. (Rut 2: 13-14)
Boaz a răscumpărat-o pe Rut, a salvat-o și a intrat în legământ de dragoste cu ea, a vrut ca ea să-i fie soție. La fel a fost și cu noi.
Au slujit, în cadrul minunatelor şezători duhovniceşti, după cum urmează: cântare: Magdalena și Precup Nica, Liviu Mihăileanu, familia Vasile Tofan și Mirela, Ian Țiclea, Carmen Hanuseac, Lucian și Gina Nica Grosu, Abigail Debora Nica – flaut, familia Manole și Ungurean, grup Ancuța, Carmen și Czelo, Vasile Hozan, familia Fodorean Aurelian și Lidia; poezie: Ancuța Cuibus, Liliana Cândea, Nicu Cândea; mărturie: Ghiță Turcu, Marcel, Carmen Hanuseac, Ancuța Cuibus, Vasile Hozan, Maftei Boca, Lucian Nica Grosu, Gina Nica Grosu, Nicu Golaș, Aurelian Fodorean, Ana Manole, Daniel Ungurean, Nicu Cândea, ș.a.
Și de această dată cuvântul de rămas bun al participanților a fost foarte bogat în conținut și semnificație. Concluzia generală a fost aceasta: să veghem să nu se stingă duhul, chiar dacă sunt vremuri foarte grele, și trecem prin tot felul de încercări. Duhul înseamnă viață.
De aceea, cu atât mai mult trebuie să ne ținem de lucrurile, pe cari le-am auzit, ca să nu fim depărtați de ele. Căci, dacă Cuvântul vestit prin îngeri s-a dovedit nezguduit, și dacă orice abatere și orice neascultare și-a primit o dreaptă răsplătire, cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare, care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o, în timp ce Dumnezeu întărea mărturia lor cu semne, puteri și felurite minuni, și cu darurile Duhului Sfânt, împărțite după voia Sa! (Evrei 2: 1-4)
Slăvit să fie Domnul!
Cu umilință, iunie 2016
